Progresul tehnic ne asigură o moarte tot mai complexă.

Te doare sufletul? Bucură-te! Va veni un timp când n-o să te mai doară.

Îngerii vorbesc ebraica, diavolii, latina. Cât va supravieţui o religie bazată pe limbi moarte?

Fiecare român tânjeşte după un adevăr pe măsura imaginaţiei sale.

Ruinele se maturizează în timp.

Foamea de adevăr duce adesea la devorarea acestuia.

Inima e ca şi vântul. Există atâta timp cât bate.

Am locuit un timp în sufletul unei femei. Mare înghesuială.

Viaţa înseamnă materie avidă de materie. Viaţa înseamnă materie flămândă.

E greu de atins limanul credibilităţii, cu minciuna în barcă.

N-are timp să se îmbogăţească. El munceşte.

O, dacă am putea închiria timp excedentar, de la cei plictisiţi de viaţă!

Fantezia poate da strălucire unui adevăr tern.

După un anumit timp, stratul de rugină devine protector.

Timpul. Marele Solvent.

Zeii nu mor. Dreptul la moarte îl au numai cei care au trăit în prealabil.

Avem mulţi oameni inteligenţi, dar puţini oameni cu caracter. Acest paradox explică drama perpetuă a României, indiferent de regimul ei politic.

Nu întotdeauna înţelepciunea unui om e direct proporţională cu volumul bibliotecii sale.

Artiştii adevăraţi sunt fiinţe care cresc şi după moarte.

Acolo unde indiferenţa trece drept imparţialitate

Cei mai dificili clienţi ai bibliotecilor publice sunt scriitorii. Ei se urcă pe rafturi şi vor să rămână acolo definitiv, în spatele unor coperte colorate.

Ştiinţa nu a eliminat cruzimea. I-a dat însă un caracter ştiinţific.

Când dorm, eroii visează că se luptă cu forţele răului. Până şi somnul lor are un caracter eroic.

De moarte, cel mai mult se tem visătorii. Nu putem visa decât în categorii eterne.

Următoarea migraţiune a popoarelor va avea un caracter interplanetar.

Cimitir vesel. Cei vii râd de moarte în scop comercial, din raţiuni turistice.

Cât trăim, suferim. Şi totuşi, fugim de moarte. Ne place suferinţa.

Dacă vrei să pedepseşti răul, încearcă să-l vindeci. Pentru rău nu există pedeapsă mai mare decât transformarea lui în bine.

Iarna nu ucide florile. Le dă posibilitatea să renas

Samson: Şi fânul?
Baciul: Nu mă interesează. Cerul este un fânaţ imens, infinit. Ne luăm coasele şi ne ducem în cer... (Arată spre scară.) Cosim iarbă albastră... Ce, credeţi că n-o mănâncă oile? (Plouă torenţial.) H...