Nu merită să te sinucizi pentru că întotdeauna o faci prea târziu. - Emil Cioran
Moartea cea mai adanca si mai organica este moartea din singuratate, cand insasi lumina este un principiu de moarte. - Emil Cioran
Daca timpul n-ar fi ireversibil, n-as regreta deloc sa traiesc in oric...

Omul accepta moartea, dar nu si cursul mortii sale; sa mori oricand, dar numai cand iti e dat sa mori nu.

Dacă aş fi sigur că mântuirea mi-e indiferentă, aş fi de departe cel mai fericit om care-a fost vreodată.

Ruptura de fiinţă te face bolnav de tine însuţi, încât este destul să pronunţi cuvinte ca: uitare, nefericire, despărţire, pentru a te dizolva într-un fior mortal. Şi atunci, ca să trăieşti, rişti imposibilul: accepţi viaţa.

Cu cat cunosti un om mai bine si mai mult cu atat esti mai aproape de o fatala despartire cu el.Cunoasterea detaseaza finta de alta si altereaza grauntele de mister ce se afla in orice existenta,cat de plata ar fi ea.

Sensibilitatea faţă de timp pleacă din incapacitatea de a trăi în prezent. Îţi dai seama în fiece clipă de mişcarea nemiloasă a vremii, care se substituie dinamismului imediat al vieţii. Nu mai trăieşti în timp, ci cu el, paralel

N-am nevoie de niciun sprijin, de niciun îndemn şi de nicio compătimire, căci deşi sunt cel mai decăzut om, mă simt totuşi atât de puternic, atât de tare şi de fioros. Căci sunt singurul om care trăieşte fără speranţă.

Când dezgustul de mine însumi mă copleşeşte, îmi spun că poate mă acuz pe nedrept, că nu văd cine, chinuit de aceleaşi obsesii, ar fi putut trece drept o persoană în viaţă timp de atâţia

Poezia nu-i decât instrumentul unui funebru narcisism.

A fi bolnav înseamnă a trăi într-un prezent conştient, într-un prezent sie însuşi trans-lucid, căci teama de trecut şi de viitor, de ce s-a întâmplat şi de ce se va întâmpla, dilată clipa pe măsura imensităţii temporale

Când eşti bolnav, natura te obligă la cunoaştere; te pomeneşti că ştii fără voia ta. Totul ţi se dezvăluie indiscret, căci tainele şi-au pierdut pudoarea în ştiinţa involuntară care e boala.

Omul politic renunţă la conştiinţă; singuraticul, la acţiune. Unul trăieşte uitarea (şi asta e politica); celălalt o caută (şi asta-i singurătatea).

Toate neputintele se reduc la una: aceea de a iubi, aceea de a evada din propria tristete. ( Cioran - Caiete )

Toate neputintele se reduc la una: aceea de a iubi, aceea de a evada din propria tristete.
Cioran

Omul accepta moartea, dar nu si cursul mortii sale; sa mori oricand, dar numai cand iti e dat sa mori nu. (Emil Cioran)

Ce este prezentul aceasta jumatate a timpului pentru cel impatimit de viitor? ( Cioran )

Omul religios începe cu credinţa în Dumnezeu, iar omul de ştiinţă sfârşeşte cu credinţa în Dumnezeu.

Bucuria e reflexul psihic al purei existenţe - al unei existenţe ce nu-i capabilă decât de ea însăşi. - Emil Cioran

De n-ar exista o voluptate secreta in nefericire, am duce femeile sa nasca la abator. - Emil Cioran

Nimic n-a fost niciodata este soapta care ne mangaie in amurguri. ( Cioran )

Mai bine o noapte eterna decat o zi fada, mai bine obscuritatea decat o lumina stearsa. ( Cioran )

N-aş vrea să-mi pierd mintea. Dar este atâta vulgaritate în a o păstra! Să veghezi inutil neînţelesul lumii şi al lui Dumnezeu şi să extragi ştiinţa din chin! Sunt beat de ură şi de mine

"Omul accepta moartea, dar nu si cursul mortii sale; sa mori oricand, dar numai cand iti e dat sa mori nu." (Emil Cioran)

Nimic n-a fost niciodata este soapta care ne mangaie in amurguri. ( Cioran )

Putem accepta orice adevăr, oricât de zdrobitor, cu condiţia să înlocuiască totul, să aibă tot atâta vitalitate cât speranţa căreia i s-a substituit.

Diferentele dintre filosofii antici si cei moderni, atat de frapate si de defavorabile ultimilor, pleaca din faptul ca acestia au filosofat la masa de lucru, la birou, pe cand aceia in gradini, in piete sau la cine stie ce margine de mare. - Emil Cioran

Accept sã fiu ultimul om, dacã a fi om înseamna sa semeni cu ceilalti

Disperarea mea e atât de mare, încât n-am nici speranţa morţii.

De n-ar exista o voluptate secreta in nefericire, am duce femeile sa nasca la abator. - Emil Cioran

Toate neputintele se reduc la una: aceea de a iubi, aceea de a evada din propria tristete