Cât trăim, suferim. Şi totuşi, fugim de moarte. Ne place suferinţa.
In zadar fugim de ceea ce ne este drag, imaginea sa, mai iute decat marea si vanturile, ne urmareste pana la capatul lumii; si oriunde am merge, ducem cu noi ceea ce ne ajuta sa traim.
Destinul este acea parte din Timp în care Istoria îşi imprimă voinţa ei asupra noastră. De aceea trebuie să-i rezistăm, să fugim de el, să ne refugiem în Spectacol.