La ce sunt bune cărţile? Îmi vine să răspund: la totul şi la nimic. Poţi trăi foarte bine fără să citeşti. Milioane de oameni n-au deschis niciodată o carte. A vrea să le explici ce pierd e totuna cu a explica unui surd frumuseţe...

Munca staruitoare invinge totul.

Prieten se numeşte omul care te ajută fără ca verbul să fie urmat de un complement circumstanţial de timp sau de loc sau de mod.

Iubirea ti se da pentru ceea ce esti, ea se mentine numai prin ceea ce necontenit intrece ce ai fost."

Istoria îşi bate joc de cei care nu o cunosc, repetându-se.

Împrejurările sunt mai întotdeauna grele. Şi fiecare obţine ce vrea, dar ceea ce vrea cu adevărat, nu ceea ce spune că i-ar plăcea să aibă; ceea ce se obţine prin neprecupeţit sacrificiu, înfrângând lenea, nestăruind asupra scrupulelor. Îm...

Numai când facem binele dobândim ceva ce răii nu pot avea: liniştea şi pacea – bunurile supreme.

Dăruind lumina pe care nu o ai, o vei dobândi şi tu.

Ciocoiul sau puiul de ciocoi, ajuns om de stat, se deosebeste de omul onest.El nu se pronunta definitiv pentru nici o doctrina politica, nu se face adept credincios al nici unui partid, nu doara ca are spiritul drept si nepartinitor, ci ca sa poata exploata deodata toate doctrinele si partidele in f...

Sunt succese care te injosesc si infrangeri care te inalta .

Istoria este un tribunal în care se judecă popoarele si naţiunile.

Faima se rugineste, daca nu o cureti prin munca in fiecare zi.

Nu sistemul politic sau economic este determinant, ci tonul relaţiilor dintre oameni; dacă există bunăvoinţă ori ameninţare, restul nu contează

Drepturi fără datorii, e ca şi cum ai vrea lumină fără întuneric şi mămăligă fără mestecău. Dreptul şi datoria, iată cel mai bun exemplu de cuplu invariabil.

Dragostea - virtute creştinească supremă şi singura perenă - este mijlocul fără greş care ne stă la îndemână pentru a ne dovedi umanitatea şi creştinătatea

Mai ameţitoare vorbe nu s-au rostit niciodată, afară de: Cred, Doamne, ajută necredinţei mele. Despre care îmi spun că dacă din toată Biblia n-ar rămâne decât ele, ar fi de ajuns pentru a dovedi esenţa divină a creştinismului.

Noi vorbim de blândeţea lui Iisus - arătând că a mers la moarte ca mielul la junghiere, că a tăcut ca oaia când e tunsă – şi enumerăm smerenia, bunătatea, ascultarea. Dar de o însuşire a sa – pe care trebuie să fi avut-o de vreme ce a pr...

Vii sunt numai cei care-şi prefac ideile în fapte, dau realitate cuvintelor rostite, trec pe plan existenţial conceptele şi visările planului ideativ.

Adevărul ce-ţi trebuie ţie nu mai are valoare pentru ceilalţi.

A ierta este, în esenţă, un atribut dumnezeiesc, iertarea omenească apărând în consecinţă ca încă o probă a prezenţei suflului divin în făptură.

Să nu judecăm pe alţii, dar, când arde casa vecinului, nu stau să mă rog şi să mă îmbunătăţesc, ci chem pompierii, alerg la cişmea. Altfel, se cheamă că sunt fudul şi nu-mi iubesc aproapele.

Tăcerea are glasul ei de înţelepciune - ascult-o!

Nicăieri şi niciodată, Hristos nu ne-a cerut să fim proşti.

Înţelepciunea e o marfă pe care cine o vinde a cumpărat-o.

Un cuvânt plin de iubire preţuieşte atât de mult şi totuşi el costă atât de puţin.

Situaţia creştinului e la fel de paradoxală ca a lui Don Quijote. E om şi i se cere să fie Dumnezeu. A fost creat curat şi e murdar, şi trebuie să se întoarcă la ceea ce a fost menit a fi. Altfel spus, el trebuie să lupte pentru a deveni ceea ce est...

Curajul este ceva care se formează, care trăieşte şi moare - care trebuie întreţinut la fel a şi armele.

Sunt succese care te injosesc si infrangeri care te inalta.
(Nicolae Iorga)

Arta dă tot tututora şi rămâne totuşi întreagă.

Creştinul este cel ce nu trăieşte nici în trecut, nici în viitor, ci numai în prezent. Trecutul nu-l apasă, viitorul nu-l îngrijorează