Privesc ruinele amintirii cum se decojesc agonic de pe pereţii reci ai sufletului, cum în căderea lor tristă agaţă speranţele ucise, lacrimile uscate şi singurătăţile nerostite.Am învăţat că nu amintirea doare ci neputinţa de a ...
Plânge trecutul în fiorul clipei pe care o răsuflăm
Primăvara - atunci când vara şi iarna fac dragoste. Toamna - atunci când ele se despart.
Trăiesc într-un prezent bolnav, în care trecutul mai speră să-şi vindece rănile.
Scânteie jucăuşă, tu eşti speranţa nostră în regăsirea luminii.
Cărăm cruci în spinarea sufletului, le cărăm agonic şi pe ele ne crucificăm speranţa.
Cascadă de lumină scurge-ţi siropul divin ce-l porţi în abisuri, peste crăpăturile fiinţei mele, bântuită de timp
Ai simţit vreodată cum clipele lovesc în fiinţa ta ca nişte secole de istorie nescrisă?