Copiii romani sunt incarcati cu materii atat de multe si atat de diverse, incat nici profesorii, nici scolarii nu se pot orienta in capetele lor. Acesti copii nu invata nimic, pentru ca memoria nu pastreaza nimic nepriceput, nerumegat, unde interesul viu si judecata copilului n-au jucat nici un rol....
Mintea unui copil este o pagină albă, pe care putem scrie aproape tot ce voim; dar odată ce am scris, cerneala aproape că nu se mai poate şterge. (Lubbock)