Abia când mori vezi câte uşi, câte braţe şi drumuri îţi erau deschise.
Viaţă – un fel de tipsie de real-imaginar din care am ciugulit împreună cu păsările de lumină şi întuneric, cu săracii şi nesăracii lumii, boabe de a fi când aspre (ca nişte pietre colţuroase), când mai aproape de carnea rodiilor #...
Speranţa este ca un drum de ţară; nu a existat niciodată un drum, dar atunci când mulţi oameni merg pe el, drumul intră în existenţa. (Lyn Yutang)