Cateodata soarta noastra se aseamana cu un pom fructifer in timpul iernii. Cine stie cu siguranta ca acel copac va inverzii si va inflorii dupa trecerea iernii, dar speram din toata inima…simtim acest lucru.
De ce ne mai naştem? Dar de ce murim? De ce sunt ticăloşi pe lumea asta atât de perfidă? Priviţi o cascadă sau un peisaj de iarnă unde troienele stau tăcute pe crengile brazilor. Oare acestea cunosc dacă vine apusul sau zorile, dacă sunt atât de fr...
Oriunde am fi, oricât de departe unul de altul, acest Dumnezeu al iubirii noastre va fi etern cu noi, fiind Parisul viselor noastre, alături de care ne vom plimba împreună pe bulevardele pline de roua sentimentelor noastre prelinsă pe iarba clipelor care se va usca şi ea la râ...
Când toate acestea fi-vor liniştea unei seri târzii de iarnă, să mă ierţi… n-am ştiut să tac… vraja privirii şi glasul, chiar dacă m-au certat, în adânc am ştiut… era dragoste, cea mai curată…
Îmi este frig de mine însumi de sentimentele mele atunci când mă gândesc la sensul acestora, la faptul că sunt asemeni unor frunze a căror soartă este inevitabila şi ruginia toamnă, unde ne vom pierde încetul cu încetul de noi înşine pentru a intra în iarna...
Ah, aceste lespezi grele, care apără florile iarna, iar primăvara le împiedică să răsară