La cei înţelepţi bătrâneţea se iveşte mai întâi la minte, apoi în corp; pe când la cei neînţelepţi ea se iveşte în corp, dar niciodată la minte. (Pancatantra)

Marii înţelepţi liberaţi de patimi au numit înlăturarea dorinţei “bună stare”. Dorinţa nu încetează prin bogăţii, după cum nici setea nu se potoleşte prin adorarea focului. (Pancatantra)

Inteleptul vorbeste de idei, inteligentul de fapte, cei de rind de ceea ce mananca.

Cine priveşte pe femeia altuia ca pe mama sa, averea altuia ca pe un bulgăre de pământ, pe toate fiinţele ca pe sine însuşi: acela este înţelept. (Pancatantra)

Prostul, care plânge pentru lucruri care nu sunt de plâns pe lumea aceasta, adaugă o nouă suferinţă peste suferinţa sa şi îndură două rele. (Pancatantra)

Pe lumea aceasta fericirea nu se dobândeşte uşor, dacă nu se expune corpul la suferinţă. (Pancatantra)

Şi mintea poate fi lovită de destin! (Pancatantra)

Ce povară este prea grea pentru cei în stare s-o ducă? Ce e departe pentru cei energici? Care ţară e străină pentru cei învăţaţi? Cine-i duşmănos faţă de acela care-i vorbeşte cu prietenie? (Pancatantra)