Când suntem tineri, adesea suntem săraci, sau încă n-am dobândit nimic; sau nu s-au ivit moşteniri; devenim bogaţi şi bătrâni în acelaşi timp: atât de rar pot oamenii să reunească toate avantajele; şi dacă unora li se întâmplă aceas...
Urmărindu-ne în fugă, nu demult copii, nu demult tineri, pe negândite ne-a ajuns din urmă (bătrâneţea). (Cicero)
Ei, Bătrâneţe, chiar dacă nu ai aduce nici un neajuns, venirea ta tot reprezintă un necaz destul de mare! (Cecilius)