Omul accepta moartea, dar nu si cursul mortii sale; sa mori oricand, dar numai cand iti e dat sa mori nu.
Corpul îi este gârbovit, mersul şovăielnic, dinţii au căzut vederea se stinge, surzenia creşte…, ai săi nu (mai) dau atenţie vorbelor sale, soţia nu-l (mai) ascultă: Vai de omul care îmbătrâneşte! Chiar şi fiul său se poartă...
"Omul accepta moartea, dar nu si cursul mortii sale; sa mori oricand, dar numai cand iti e dat sa mori nu." (Emil Cioran)