POVESTE DE IARNA
Luna incet a rasarit
Peste dealurile sure,
In omat a adormit
Noaptea prin padure.
Sus, in cerul lor inalt,
Norii incep sa cearna
Linistea unei povesti
Ca un dar de iarna.
Lacrimile
Cand izgonit din cuibul vesniciei
intaiul om
trecea uimit si-ngandurat prin codri ori pe campuri,
il chinuiau mustrandu-l
lumina, zarea, norii-si din orice floare
il sageta c-o amintire paradisul-
Si omul cel dintai, pribeagul, nu stia sa planga.
Odata, istovit de-albastrul prea senin
al ...