RÂNDUNICA
Caisul nostru a-nflorit
Şi-n ramul lui a poposit
Venind din depărtare
O rândunică ce acum
E obosită tare!
Ea a bătut din aripioare,
A început să cânte-n soare
Şi-apoi cu-n ciripit ne-a salutat
Şi-n cuibul de sub streşini a zburat.
Lacrimile
Cand izgonit din cuibul vesniciei
intaiul om
trecea uimit si-ngandurat prin codri ori pe campuri,
il chinuiau mustrandu-l
lumina, zarea, norii-si din orice floare
il sageta c-o amintire paradisul-
Si omul cel dintai, pribeagul, nu stia sa planga.
Odata, istovit de-albastrul prea senin
al ...