CRÃCIUN 1951
(Viorelei)
de N. S. Govora
A pornit ca si-alte dati,
Prin troiene de nameti,
Ieri asa cam pe la toaca,
Cu mustati de promoroaca,
A pornit hoinar la drum,
Si-i deja pe-aproape-acum,
A pornit copiii spun,
De departe, Mos Craciun.
Mos Craciun cu barba ...
JALE BASARABEANÃ
de Vasile Posteucã
Romanie, Romanie
Ce-ai lasat Rusii sa vie,
Sa ne duca'n pribegie?
Ca vin nesfarsita bruma
Si norocul ni-l sugruma,
Sugruma-i-ar foc si ciuma...
Stema scumpa de domnie
E si ea in pribegie.
Tara-i jale si urgie...
Lantul gleznele ne str...
CÂNTEC DE INVALID
de Vasile Posteuca
Ne'ntoarcem de pe front infranti.
Cei dragi ai nostri nu mai sunt.
Tu inima, doar tu mai canti,
Sub bratul bandajat si ciunt...
Voi n'auziti? Am fost pe front...
Atata moarte, foc si sange...
-Lasati-l bietul!... Vagabont!......
Z O D I E R
de Vasile Posteuca
A mai trecut o vara, mai gorun,
Un an mai mult de lacrimi si surghiun.
Te-apleci in vanturi aspre si suspini.
Ne prinde-o noua toamna prin straini.
Incet iti curge sangele'n noroi.
Ne-om mai intoarce oare inapoi?
Ce-mi spui fara nadejde si-mi arati?
...
Dati-mi un trup voi muntilor
Numai pe tin ete am , trecatorul meu trup,
si totusi
flori albe si rosii eu nu-ti pun pe frunte si-n plete,
caci lutul tau slab
mi-e prea stramt pentru strasnicul suflet
ce-l port.
Dati-mi un trup,
voi muntilor,
marilor,
dati-mi alt trup sa-mi descarc nebunia
in plin!
Pa...
Leaganul
Eram asa de obosit
si sufeream.
Eu cred ca sufeream de prea mult suflet.
Pe dealuri zorile isi deschideau pleoapele
si ochii inrositi de neodihna.
Pierdut - m-am intrebat:
Soare,
cum mai simti nebuna bucurie
de-a rasari?
Si-n dimineata-aceea fara somn
cum colindam cu pasi de plumb
intr-un u...
Melancolie
Un vant razlet isi sterge lacrimile reci
pe geamuri.Ploua.
Tristeti nedeslusite-mi vin, dar toata
durerea
ce-o simt n-o simt in mine,
in inima,
in piept,
ci-n picurii de ploaie care curg.
Si altoita pe fiinta mea imensa lume
cu toamna si cu seara ei
ma doare ca o rana.
Spre munti trec nor...
Lacrimile
Cand izgonit din cuibul vesniciei
intaiul om
trecea uimit si-ngandurat prin codri ori pe campuri,
il chinuiau mustrandu-l
lumina, zarea, norii-si din orice floare
il sageta c-o amintire paradisul-
Si omul cel dintai, pribeagul, nu stia sa planga.
Odata, istovit de-albastrul prea senin
al ...
Ca un cântec de sirenă, / Lumea-ntinde lucii mreje; / Ca să schimbe-actori în scenă, / Te momeşte în vîrteje; / Tu pe-alături te strecoară, / Nu băga nici chiar de seamă, / Din cărarea ta afară / De te-ndeamnă, de te cheamă. (Eminescu)
Zică toţi ce vor să zică, / Treacă-n lume cine-o trece; / Ca să nu-ndrăgeşti nimică, / Tu rămâi la toate rece. (Eminescu)
Poezia este o trecere de pietoni între viaţă şi moarte.