Poezia este doar dovada vieţii. Dacă viaţa arde bine, poezia este cenuşa.
UNDE TE DUCI, TOAMNA DRAGA?
Draga toamna, un’ te duci
Doar in fusta si papuci?
Eu ma duc sa scututr nuci
Sa dau soarelui porunca
Sus pe deal si jos in lunca
Sa-ndulceasca viile,
Sa coaca gutuile.
Toamna, daca ostenesti
Spune-mi, cand te odihnesti?
Am odihna cu toptanul
De acusi pana...
CRÃCIUN 1951
(Viorelei)
de N. S. Govora
A pornit ca si-alte dati,
Prin troiene de nameti,
Ieri asa cam pe la toaca,
Cu mustati de promoroaca,
A pornit hoinar la drum,
Si-i deja pe-aproape-acum,
A pornit copiii spun,
De departe, Mos Craciun.
Mos Craciun cu barba ...
CÂNTEC PRIBEAG
de N. S. Govora
Mai vine o toamna s'apese pe noi,
Cu ceruri de pasla, cu ceturi si ploi.
Si capul se lasa ca plumbul pe mana,
Intoarcerea iarasi, la anul s'amana.
Si sapa'ndoiala cum cariul in lemn,
Cand creste rabojul cu inca un semn.
Incepe sa do...
CÂNTEC DE INVALID
de Vasile Posteuca
Ne'ntoarcem de pe front infranti.
Cei dragi ai nostri nu mai sunt.
Tu inima, doar tu mai canti,
Sub bratul bandajat si ciunt...
Voi n'auziti? Am fost pe front...
Atata moarte, foc si sange...
-Lasati-l bietul!... Vagabont!......
Z O D I E R
de Vasile Posteuca
A mai trecut o vara, mai gorun,
Un an mai mult de lacrimi si surghiun.
Te-apleci in vanturi aspre si suspini.
Ne prinde-o noua toamna prin straini.
Incet iti curge sangele'n noroi.
Ne-om mai intoarce oare inapoi?
Ce-mi spui fara nadejde si-mi arati?
...
MOTEASCÃ
de Vasile Posteuca
Voi n'aveti tihna, biete mani.
De ani munciti, si saptamani,
Pentr'o letcaie, la stapani...
V'am sangerat, ati tras in ham,
Si eu numai pe voi va am...
V'a frant cormanul dela plug
S'aduceti altora belsug...
Cand alte mani gasesc comori,
Voi doar sud...
Melancolie
Un vant razlet isi sterge lacrimile reci
pe geamuri.Ploua.
Tristeti nedeslusite-mi vin, dar toata
durerea
ce-o simt n-o simt in mine,
in inima,
in piept,
ci-n picurii de ploaie care curg.
Si altoita pe fiinta mea imensa lume
cu toamna si cu seara ei
ma doare ca o rana.
Spre munti trec nor...
Lacrimile
Cand izgonit din cuibul vesniciei
intaiul om
trecea uimit si-ngandurat prin codri ori pe campuri,
il chinuiau mustrandu-l
lumina, zarea, norii-si din orice floare
il sageta c-o amintire paradisul-
Si omul cel dintai, pribeagul, nu stia sa planga.
Odata, istovit de-albastrul prea senin
al ...