POVESTE DE IARNA
Luna incet a rasarit
Peste dealurile sure,
In omat a adormit
Noaptea prin padure.
Sus, in cerul lor inalt,
Norii incep sa cearna
Linistea unei povesti
Ca un dar de iarna.
Leaganul
Eram asa de obosit
si sufeream.
Eu cred ca sufeream de prea mult suflet.
Pe dealuri zorile isi deschideau pleoapele
si ochii inrositi de neodihna.
Pierdut - m-am intrebat:
Soare,
cum mai simti nebuna bucurie
de-a rasari?
Si-n dimineata-aceea fara somn
cum colindam cu pasi de plumb
intr-un u...