Crestinismul este pre ades identificat de intelectualii "luminati" cu o religie a cenusiului lacramos, cu o filosofie mohorata sufocata de culpabilitate, scarba de lume si teama de iad. De asemenea, exista destui crestini care inteleg sa-si exprime evlavia adoptand glasul stins, cautatura pleostita ...
Dumnezeu nu ne mangaie ca sa ne faca sa ne simtim confortabil, ci pentru a ne invata sa fim mangaietori pentru altii. Farurile de navigatie sunt instalate de obicei in urma insistentelor celor care erau cat pe ce sa se inece. Acolo unde nimeni nu sufere, nimanui nu-i pasa.