Ca să faci fericit pe cineva, umple-i mâinile cu ceva de lucru, inima cu afecţiune, mintea cu un scop, amintirea cu cunoaştere folositoare, viitorul cu speranţă, şi stomacul cu mâncare.
Doar amintirile şi tăcerile ne mai adâncesc uneori în cuvânt şi el ne cerne, gingăşie şi albastru, şi speranţă, peste lume.
Amintirea e speranţă răsturnată: te uiţi în fundul puţului cum te-ai uita la vârful muntelui.
Vă amintiţi ce povesteşte Dostoievski despre minutele petrecute în faţa plutonului de execuţie? Despărţise, dacă ţin bine minte, acele minute în mai multe părţi. O parte pentru a-şi lua rămas bun în gând de la prieteni. O parte pen...