Atunci cine suntem noi cei orbi dar şi legaţi la ochi care nu ştim dacă ne aflăm pe marginea unei prăpastii sau nu, dar alergăm plini de speranţă, crezând că vom putea cuprinde în sfârşit infinitul care fuge de noi asemeni liniei orizontului ...

Atât timp cât durerea există, alături de ea se află speranţa că va înceta odată şi odată. Când până şi durerea a dispărut la fel cum a dispărut bucuria, atunci se întrevede posibilitatea sfârşitului.

Adevărata speranţă sălăşluieşte în ceea ce este posibil, chiar şi atunci când viaţa pare să fie un complot pus la cale de cineva care vrea să vadă câtă adversitate putem îndura.

Paradoxal toate aceste minunate dimensiuni pe care le dorim fiinţei noastre lipsesc cu desăvârşire fiind o speranţă, un vis despre perfecţiune ale acesteea.
Atunci această speranţă şi vis de perfecţiune se materializează în viziunea pe ca...

Dacă ideea nu este absurdă de la început, atunci nu este nicio speranţă de a se realiza pentru ea.

Nu incata niciodata sa zambesti, nici chiar atunci cant esti trist, pentru ca nu se stie cine se poate indragosti de zambetul tau.

Retragerea nu este fugasi asteptarea nu este prudenta, atunci cand primejdia este mai mare decat speranta.(Miguel de Cervantes)