Când aripa ţi se frânge, zboară, cerul e la fel de înalt sau de lat, de profund şi cu aripile tăiate, pasăre purtând în ochi imaginea celeilalte margini de zare. Condiţia esenţială pentru un zbor de durată este dorinţa de zbor, speranţa c...
Cele mai importante lucruri in lume au fost realizate de oameni care au continuat sa incerce chiar si cand se parea ca nu mai este nici o speranta.
Ştiu că nu există scăpare, şi totuşi trăiesc. Şi nu din indolenţă, ci bucurându-mă mereu şi suferind în egală măsură. Singura mea speranţă stă în faptul că nu înţeleg temeiul acestei bucurii, care...
Dorinţa pe care o am este: uitarea trecutului plăcut sau vătămător, răbdare, căinţă şi iluzie în prezent şi o speranţă fermă într-o fericire şi într-un destin luminos în viitor.
Vă amintiţi ce povesteşte Dostoievski despre minutele petrecute în faţa plutonului de execuţie? Despărţise, dacă ţin bine minte, acele minute în mai multe părţi. O parte pentru a-şi lua rămas bun în gând de la prieteni. O parte pen...
Mai cumplită este deznădejdea decât păcatul. Cel care şi-a pierdut speranţa a pierdut totul. Şi Iuda şi Petru au păcătuit; cel dintâi a căzut în deznădejde, curmându-şi viaţa, cel de-al doilea a căzut în deznădejde, dar ...
În cazul celor care fac uz de forţă mai există speranţa că ei vor găsi într-o bună zi calea spre non-violenţă, lucru care nu este valabil şi în cazul celor laşi.
Nenorocirea osteneşte; vânturile nu suflă mereu cu aceiaşi turbare; norocul fericiţilor are un sfârşit. Totul trece, totul se schimbă; omul cu sufletul întreg se încrede până la urmă în speranţă. Deznădejdea este laşitate.
Oaza din deşertul inimii îmi resusciteză iarăşi speranţa: fata morgana este chiar inima mea!
Adevărata speranţă sălăşluieşte în ceea ce este posibil, chiar şi atunci când viaţa pare să fie un complot pus la cale de cineva care vrea să vadă câtă adversitate putem îndura.
Copilăria este inocenţă. În sufletul unui copil este atât de multă speranţă şi dragoste încât rănindu-l i-ai omorî surâsul. Copilăria este cea mai puternică armă împotriva răutăţilor adânc înrădăcinate în inimi...
Cele mai importante lucruri în lume au fost realizate de oameni care au continuat să încerce chiar şi când se părea că nu mai este nicio speranţă.
Pasiunea este presentimetul iubirii si al infinitului ei, dupa care asipra orice suflet sensibil; e o speranta ce poate fi inselata.
Religia nu trebuie şi nici nu este permis să devină o dictatură a unei divinităţi în spatele căreia se ascund buzunarele popilor sau a tot felul de reprezentanţi de seamă ale acesteia în speranţa de a fi umplute tocmai datorită fricii pe care ...
Doar amintirile şi tăcerile ne mai adâncesc uneori în cuvânt şi el ne cerne, gingăşie şi albastru, şi speranţă, peste lume.
A trăi pentru tine este odios şi plicticos. Viaţa întemeiată pe fericirea personală oboseşte şi alungă speranţa.
Femeia: Lumea este caldă şi verde. Iubitul meu are dreptate. Lumea este exagerat de verde. Ştiu, verdele înseamnă speranţă. Dar ce mai poate spera de la viaţă o femeie măritată?
Speranţa nu este convingerea că lucrurile vor lua o întorsătură bună, ci convingerea că ceea ce faci are sens indiferent ce întorsătură iau lucrurile.
Speranta este necesara in orice situatie. Mizeria saraciei, bolile si captivitatea ar fi de nesuportat fara aceasta mangaiere.
Este greu sa spui ce e imposibil, deorece visul de ieri este speranta de azi si realitatea de maine.
Unde exista recunoastere si generatiile sunt reconectate prin curiozitate, speranta creste
Invidia şi speranţa. Nu ajungi departe cu aceste mici rozătoare închise în colivia inimii.
Puţine nenorociri sunt fără scăpare; disperarea este mai înşelătoare decât speranţa.
Speranţa te face să trăieşti, dar ca pe o funie întinsă peste abis.
Cândva totul va fi bine, iată speranţa, acum totul este bine, iată iluzia.
Paradoxal toate aceste minunate dimensiuni pe care le dorim fiinţei noastre lipsesc cu desăvârşire fiind o speranţă, un vis despre perfecţiune ale acesteea.
Atunci această speranţă şi vis de perfecţiune se materializează în viziunea pe ca...
Religia este sacră, prima şi ultima speranţă a omului în încercarea învingerii propriei sale ipocrizii.
Ştiinţa este refuzul de a crede pe bază de speranţă.
Speranţa este ca o clepsidră, când crezi că ea s-a scurs, se întoarce în favoarea ta.
Recunoştinţa este pur şi simplu speranţa secretă pentru favoruri viitoare.
Pagina :
1 |
2 |
3 |
Urmatoarea»