În fiecare dintre noi e cel putin un părinte, unul sau mai mulţi copii, un suflet, altul, venit să nu ne fie drumul greu. O bucurie aceasta, dată spre a o trăi aici, acum. Când pleacă, rămâne singurătate, vrafuri de imagini şi o muzică, undeva, ap...

...asteptarea ,uneori cand suntem indragostiti, in singuratate si fara speranta ,poate fi ca un ecran luminos , interior ,spre care dau navala si ruleaza un timp, ca intr-un film unic, fantastic,gesturile noastre refulate...

Ne naştem şi murim în speranţă, indiferent cum ne apropiem sau ne îndepărtăm din viaţă. Dincolo de tot ce acumulăm căutând, întrebând, primind, pierzând, visând, rămânem uimiţii ochi şi suflet ai primei particule de infinit.

Atât timp cât durerea există, alături de ea se află speranţa că va înceta odată şi odată. Când până şi durerea a dispărut la fel cum a dispărut bucuria, atunci se întrevede posibilitatea sfârşitului.

Nenorocirea osteneşte; vânturile nu suflă mereu cu aceiaşi turbare; norocul fericiţilor are un sfârşit. Totul trece, totul se schimbă; omul cu sufletul întreg se încrede până la urmă în speranţă. Deznădejdea este laşitate.

În cazul celor care fac uz de forţă mai există speranţa că ei vor găsi într-o bună zi calea spre non-violenţă, lucru care nu este valabil şi în cazul celor laşi.

Dorinţa pe care o am este: uitarea trecutului plăcut sau vătămător, răbdare, căinţă şi iluzie în prezent şi o speranţă fermă într-o fericire şi într-un destin luminos în viitor.

Cine a văzut speranţa, nu o mai uită. O caută sub toate cerurile şi printre toţi oamenii. Şi visează că într-o zi o va întâlni din nou, nu ştie unde, poate între ai săi.

Toate lucrurile marete sunt simple si majoritatea lor pot fi exprimate intr-un singur cuvant: libertate, justitie, onoare, datorie, mila, speranta.

Speranţa e ceva omenesc, e întruchiparea dorinţelor unei persoane, a ceea ce ea sau el doreşte de la o situaţie.

Speranţa are bunul de a consola, chiar când realitatea arată omului, într-un chip ironic lucrurile cum sunt.

Speranţa moare ultima, aşa că ea e tot ce ne-a mai rămas. Sădiţi-o într-un loc retras şi aveţi grijă de ea.

Vă amintiţi ce povesteşte Dostoievski despre minutele petrecute în faţa plutonului de execuţie? Despărţise, dacă ţin bine minte, acele minute în mai multe părţi. O parte pentru a-şi lua rămas bun în gând de la prieteni. O parte pen...

Intreaga intelepciune umana se rezuma la doua cuvinte: asteptare si speranta.

Voi ce intraţi, lăsăţi orice speranţă!

Speranţa este bucuria nestatornică născută din ideea unui lucru viitor sau trecut, de realizarea căruia ne îndoim întrucâtva.

Speranta moare ultima, asa ca ea e tot ce ne-a mai ramas. Sadit-o intr-un loc retras si aveti grija de ea.

Poate ca pentru lume esti doar o singura persoana, dar pentru o persoana esti intreaga lume
G. J. G. Marquez