N-am nevoie de niciun sprijin, de niciun îndemn şi de nicio compătimire, căci deşi sunt cel mai decăzut om, mă simt totuşi atât de puternic, atât de tare şi de fioros. Căci sunt singurul om care trăieşte fără speranţă.

...asteptarea ,uneori cand suntem indragostiti, in singuratate si fara speranta ,poate fi ca un ecran luminos , interior ,spre care dau navala si ruleaza un timp, ca intr-un film unic, fantastic,gesturile noastre refulate...

Când nu are de la cine culege căldura, prietenia, speranţa, omul rătăceşte a uitare, dar nu uită, a tăcere, caută pietrele şi scrie cu ele drumuri şi arbori, şi oameni pentru fiecare întâmplare.

Dorinţa pe care o am este: uitarea trecutului plăcut sau vătămător, răbdare, căinţă şi iluzie în prezent şi o speranţă fermă într-o fericire şi într-un destin luminos în viitor.

Mai cumplită este deznădejdea decât păcatul. Cel care şi-a pierdut speranţa a pierdut totul. Şi Iuda şi Petru au păcătuit; cel dintâi a căzut în deznădejde, curmându-şi viaţa, cel de-al doilea a căzut în deznădejde, dar ...

Practică speranţa. Pe măsură ce a spera devine un obicei, poţi obţine o permanentă stare de fericire.

Intreaga intelepciune umana se rezuma la doua cuvinte: asteptare si speranta.

Speranţă. Dorinţă şi aşteptare înfăşurate în una.

Retragerea nu este fugasi asteptarea nu este prudenta, atunci cand primejdia este mai mare decat speranta.(Miguel de Cervantes)