Sa dai, sa dai, iata marea fericire a vietii. Sa dai mai ales la timp, fiecare lucru la vremea lui. Sa dai rasul, sa dai lacrimile, sa-ti traiesti aventurile, sa-ti traiesti durerea... Sa plangi, un timp... si apoi sa razi
Sa dai, sa dai, iata marea fericire a vietii. Sa dai mai ales la timp, fiecare lucru la vremea lui. Sa dai rasul, sa dai lacrimile, sa-ti traiesti aventurile, sa-ti traiesti durerea... Sa plangi, un timp... si apoi sa razi
Când ai dreptate cu 24 de ore mai devreme decât ceilalţi oameni, treci drept lipsit de minte timp de 24 de ceasuri
Sensibilitatea faţă de timp pleacă din incapacitatea de a trăi în prezent. Îţi dai seama în fiece clipă de mişcarea nemiloasă a vremii, care se substituie dinamismului imediat al vieţii. Nu mai trăieşti în timp, ci cu el, paralel
Paradoxul lenei: să te scoli devreme ca să ai mai mult timp de stat degeaba
Ceea ce vrem să facem, s-o facem atunci când vrem; pentru că acest “vrem” se schimbă şi are scăderi şi amânări. (Shakespeare)
Timpul e singurul predicator căruia omul e dispus să-i dea ascultare; el ne da învăţătura de minte pe care, la vremea lor, cei vârstnici s-au străduit zadarnic să ne-o împărtăşească.
Pierderea vremii bune este maica şi sămânţa vremii rele. (Cantemir)