Sa dai, sa dai, iata marea fericire a vietii. Sa dai mai ales la timp, fiecare lucru la vremea lui. Sa dai rasul, sa dai lacrimile, sa-ti traiesti aventurile, sa-ti traiesti durerea... Sa plangi, un timp... si apoi sa razi
Sa dai, sa dai, iata marea fericire a vietii. Sa dai mai ales la timp, fiecare lucru la vremea lui. Sa dai rasul, sa dai lacrimile, sa-ti traiesti aventurile, sa-ti traiesti durerea... Sa plangi, un timp... si apoi sa razi
Timpul e singurul predicator căruia omul e dispus să-i dea ascultare; el ne da învăţătura de minte pe care, la vremea lor, cei vârstnici s-au străduit zadarnic să ne-o împărtăşească.