Sa dai, sa dai, iata marea fericire a vietii. Sa dai mai ales la timp, fiecare lucru la vremea lui. Sa dai rasul, sa dai lacrimile, sa-ti traiesti aventurile, sa-ti traiesti durerea... Sa plangi, un timp... si apoi sa razi
Sa dai, sa dai, iata marea fericire a vietii. Sa dai mai ales la timp, fiecare lucru la vremea lui. Sa dai rasul, sa dai lacrimile, sa-ti traiesti aventurile, sa-ti traiesti durerea... Sa plangi, un timp... si apoi sa razi
Viata cu adevarat traita este în trecut sau in viitor - prezentul este un interludiu… un straniu interludiu în care recurgem la trecut sau viitor ca sa ne slujeasca drept marturie ca traim. (Eugene O’Neill)