Oamenii īşi creează multe pricini de suferinţă ca să evite suferinţa; din dorinţa de a dobāndi fericirea, ei īşi distrug fără chibzuinţă fericirea, ca şi cum ar fi proprii lor duşmani. (Santideva)
Niciodată cel desăvārşit şi care a dobāndit virtutea nu blestemă soarta. Niciodată el nu primeşte posomorāt īntāmplările. (Seneca)