Bătrânii obosesc uneori să ne mai spună mi-e dor şi se strâng în uitarea aceasta până conştientizăm singurătatea – noastră, nu a lor. Ei au uitat.
Bătrânii obosesc uneori să ne mai spună mi-e dor şi se strâng în uitarea aceasta până conştientizăm singurătatea – noastră, nu a lor. Ei au uitat.
Totdeauna bogăţia are multe necazuri: invidie, defăimare şi ură multă, neplăceri numeroase şi mii de neajunsuri, treburi multe şi strângere de lucruri necesare pentru trai. Şi-ndată după aceea iată că omul moare, lăsând alt...