Dacă aş şti de ce mă întorc, nimeni nu şterge tot, nimeni nu îngroapă fără să încapă în acel regres o infinit de mică speranţă că rădăcinile răzbat piatra, înmugurind sângerânde treceri în care iarba îş...

Sa ceri de la viata imposibilul. De ce? Posibilul este întotdeauna limitat

Câţi oameni realizează în momentul visului că visează? Foarte puţini sau aproape deloc. Majoritatea trăiesc din plin realitatea acelui vis precum trăiesc la fel de plin realitatea celuilalt vis care se numeşte viaţă.

Omul trăieşte o viaţă a Simbolurilor şi o Viaţă în care aceste Simboluri sunt denaturate de către Cunoaştere devenind lumea sa.

În această lume, Omul îşi trăieşte propria Moarte, sau mai bine spus îşi trăieşte Viaţa propriei Morţi”!

Totdeauna bogăţia are multe necazuri: invidie, defăimare şi ură multă, neplăceri numeroase şi mii de neajunsuri, treburi multe şi strângere de lucruri necesare pentru trai. Şi-ndată după aceea iată că omul moare, lăsând alt...

Viaţa aspră, transformată în obişnuinţă, înmulţeşte senzaţiile plăcute; viaţa moleşitoare pregăteşte o mulţime de neplăceri…, nu există pat tare pentru cine adoarme de îndată ce se culcă. (Rousseau)

Omul trãieste propria sa Viatã în Moarte!

Prin excelentã Oglinda este Cunoastere.

Bineînteles cã si moartea dispare odatã cu fiinta.

Noi suntem dinaintea noastra!

Hazardul are si el Concretetea sa precum si rationalul.