Când ne certăm copiii şi îi urâm chiar că nu ne ascultă, ne gândim o secundă că o vorbă bună rostită la timp şi cu răbdare ar fi scutit zile, ani de tensiuni nervoase şi lacrimi (inutile)?
Viaţa ne-a fost dată pentru a o trăi, nu pentru a o gândi.
Mereu ne gândim cum vom trăi şi niciodată nu trăim în prezent.
Nu ma pot gandi la nici o lipsa din copilarie asa de puternica ca nevoia unui tata protector.