Sălbăticia e starea noastră primară şi în ea ne întoarcem prin bolile degenerative ale creierului.

Adesea mi-am luat ramas-bun de la viata. Imi ziceam intru inima mea: firea e pecetluita. Ce sa mai cauti in ea? Pentru tine nu e loc: desparte-te de toate, fa o cruce pe ce ai fost si una si mai mare pe ce-ai fi putut sa fii, tranteste-ti trupul de pamant, sfasaie-ti vestmintele si fostele credinte,...

In mine traiesc doi oameni: unul e numai inima, iar celalalt numai cap. Sa nu credeti ca nu am si eu o inima simtitoare ca toti oamenii. Sunt chiar un om bun. Dar inca din prima tinerete m-am straduit sa reduc la tacere aceasta coarda care acum a amutit de tot\”.
NAPOLEON BONAPARTE

Reprimarea este să trăieşti o viaţă pe care nu trebuia s-o trăieşti, să faci lucruri pe care n-ai vrut niciodată să le faci, să fii ceea ce nu eşti. Reprimarea este autodistrugere. Este sinucidere, lentă, desigur, dar foarte sigură...

Daca nu avem iarna, atunci primavara nu va fi atat de placuta. Daca pe parcursul vietii nu dai de necaz, atunci prosperitatea nu va fi apreciata.

In mine traiesc doi oameni: unul e numai inima, iar celalalt numai cap. Sa nu credeti ca nu am si eu o inima simtitoare ca toti oamenii. Sunt chiar un om bun. Dar inca din prima tinerete m-am straduit sa reduc la tacere aceasta coarda care acum a amutit de tot.