Cărăm cruci în spinarea sufletului, le cărăm agonic şi pe ele ne crucificăm speranţa.

În timp ce zilele noastre scad, scurgându-se agonic în clepsidra unui trecut ce nu mai fi înviat, noi adunăm în suflet supliciile vieţii

Privesc ruinele amintirii cum se decojesc agonic de pe pereţii reci ai sufletului, cum în căderea lor tristă agaţă speranţele ucise, lacrimile uscate şi singurătăţile nerostite.Am învăţat că nu amintirea doare ci neputinţa de a ex...