Şi ce a mai rămas din strălucirea noastră de atunci? Din destinul nostru intergalactic de stea? O amintire pe bolta unei lumi, iar aici două suflete care se caută etern pentru a se mistui, pentru a arde în neputinţa acestei deşertăciuni, la fel ca ş...

Totul este o mare amintire, fiindcă doar Dumnezeu este Unicul real, iar atunci când iubim ne amintim mai mult ca oricând de Dumnezeu fiind mai aproape de acesta. (Sorin Cerin)

Prin Dumnezeu şi numai prin Dumnezeu noi cunoaştem amintindu-ne propria noastră imagine despre noi şi lume, imagine care a fost şi va rămâne etern dincolo de deşertăciunea acestei ţărâne care respiră prin noi, cei pierduţi în negura infi...

Să fim optimişti, iubirea mea cea mare, fiindcă avem de partea noastră clipa şi nu Destinul, fiindcă avem eternitatea acestei clipe şi nu timpul, fiindcă ne avem pe noi, acum şi aici, şi nicăieri în urma clipei, fiindcă va ninge cu timp, &...

Ca să faci fericit pe cineva, umple-i mâinile cu ceva de lucru, inima cu afecţiune, mintea cu un scop, amintirea cu cunoaştere folositoare, viitorul cu speranţă, şi stomacul cu mâncare.

Amintirea e speranţă răsturnată: te uiţi în fundul puţului cum te-ai uita la vârful muntelui.

Durerile oamenilor ar fi mai mici dacă ei... nu s-ar ocupa cu un atât de mare zel al închipuirii de amintirea relelor trecute şi ar îndura un prezent nepăsător

M-am întors cu faţa la prezent: fiecare clipă-i o victorie, fiecare amintire un eşec

BUCOVINÃ
de Vasile Posteuca
Bucovina, Bucovina,
Plai de basme si de stele,
Te-a scris dorul cu lumina
Pe cerul inimii mele...
Cu penel de vis subtire
Cresti in patru zari: gradina,
Prag sfintit de manastire,
Bucovina, Bucovina...
Ma adun in amintire
Si te-aud plangand straina,
Pana'n st...

Lacrimile
Cand izgonit din cuibul vesniciei
intaiul om
trecea uimit si-ngandurat prin codri ori pe campuri,
il chinuiau mustrandu-l
lumina, zarea, norii-si din orice floare
il sageta c-o amintire paradisul-
Si omul cel dintai, pribeagul, nu stia sa planga.
Odata, istovit de-albastrul prea senin
al ...

Gândeşte-te la trecut numai în măsura în care amintirea lui îţi aduce bucurie. -Jane Austen

Privesc ruinele amintirii cum se decojesc agonic de pe pereţii reci ai sufletului, cum în căderea lor tristă agaţă speranţele ucise, lacrimile uscate şi singurătăţile nerostite.Am învăţat că nu amintirea doare ci neputinţa de a ...