Plânge trecutul în fiorul clipei pe care o răsuflăm

Cărăm cruci în spinarea sufletului, le cărăm agonic şi pe ele ne crucificăm speranţa.

Scânteie jucăuşă, tu eşti speranţa nostră în regăsirea luminii.

Primăvara - atunci când vara şi iarna fac dragoste. Toamna - atunci când ele se despart.

Trăiesc într-un prezent bolnav, în care trecutul mai speră să-şi vindece rănile.

În timp ce zilele noastre scad, scurgându-se agonic în clepsidra unui trecut ce nu mai fi înviat, noi adunăm în suflet supliciile vieţii

Cascadă de lumină scurge-ţi siropul divin ce-l porţi în abisuri, peste crăpăturile fiinţei mele, bântuită de timp

Privesc ruinele amintirii cum se decojesc agonic de pe pereţii reci ai sufletului, cum în căderea lor tristă agaţă speranţele ucise, lacrimile uscate şi singurătăţile nerostite.Am învăţat că nu amintirea doare ci neputinţa de a ...