Am inceput cu-nceputul si am sfarsit in cuprinsul imbratisarilor tale. - Ionut Caragea
Nu mai trage cu ochiul, imi vei sageta inima. - Ionut Caragea
Viaţa merge înainte ca un drum pe marginea prăpastiei.
Viaţa-i geometrie – simplă cum sunt Eu, însă Eu² = Dumnezeu.
Viaţa este acelaşi aller-retour pe drumul Golgotei
Viaţa este o oglindă întoarsă cu spatele.
Viaţa este un muzeu cu oameni de ceară care fug speriaţi de umbre,
topindu-se.
Viaţa este lungă doar pentru cei cu picioarele scurte.
Viaţa este un spital în care oamenii te tratează cu pastile de sictir.
Acele acestui ceasornic îmi peticesc amintirile.
Timpului… nu-i tremură niciodată mâinile. Îşi plimbă încet bisturiul pe feţele noastre ca un criminal în serie îndrăgostit de arta sa.
Cu vârsta se-aşază gloria pe faţă.
Până şi Dumnezeu s-a născut bătrân.
Un pahar face cât mai multe guri de femeie.
Lumânarea îmi rămâne cel mai fidel dintre cititori.
Numai singurătatea îţi poate aduce profund împlinirea.
Când eram mic… voiam să mă fac Dumnezeu. Dar nu realizam cât de greu este să iubeşti şi să fii întotdeauna singur.
Poezia este singura disciplină în care poetul este indisciplinat.
Cu fiecare cuvânt, mi se scurge o picătură de viaţă.
Fiecare poezie este o reîncarnare sub o altă limbă de moarte.
Poezia este o trecere de pietoni între viaţă şi moarte.
Ceea ce nu mă ucide mă face mai poet.
Dragostea este o fiară care stă toată viaţa la pândă şi te ucide atunci când iubeşti cel mai tare.
Iubirea vine de la Iisus. Victoria este doar o femeie întoarsă
cu picioarele-n sus.
Iubirea este o hoaţă care ne buzunăreşte mereu şi mereu.
Uneori dragostea te loveşte ca un bumerang în moalele capului.
Oraşul mare cu mai puţin de un om va rămâne întotdeauna oraşul mare.
Moarte, de ce ţi-e frică nu scapi, de viaţa mea care te urmăreşte pretutindeni
Oriunde încerci să fugi, moartea te aşteaptă deja acolo.
De ce moartea este întotdeauna o femeie?