Am sărutat-o chiar pe această femeie care nu mai era a mea, era a morţii şi am privit-o cu indiferenţa cu care priveşti un tablou!
Viaţa omului nu e decât o scânteie în timp, iar lucrurile mărunte ţin un loc nesfârşit. De aceea nu putem vedea niciodată tabloul în întregime.
Iubirea – un tablou râvnit cândva, pe care îl vezi în fiecare zi tot mai departe...
Istoria nu este nimic mai mult decât un tablou de crime şi nenorociri.
Cand uitam de artist privindu-i tabloul, ni este oare cel mai mare elogiu pe care il putem aduce artistului?
Istoria este o galerie de tablouri în care sunt puţine originale şi multe copii.
Autobiografie. Tabloul color al unei vieţi cenuşii.