Fericirea este o floare pe care nu trebuie s ao culegem.

Acela care nu stie sa fie fericit nu poate nimic pentru fericirea altuia.

Daca nu recunoastem mai des fericirea e pentru ca vine la noi sub o alta infatisare decat cea pe care o asteptam.

Ca omul e nascut pentru fericire, toata natura ne-o arata.

Fericirea mea consta in a o spori pe a celorlalti. Am nevoie de fericrea tuturor pentru a fi fericit.

Exista pe pamant atata tristete, mizerie, saracie si groaza, incat omul fericit nu se poate gandi la ele fara sa se rusineze de fericirea lui.

Pentru a fi fericit in mijlocul oamenilor, nu trebuie sa le ceri decat ceea ce pot sa dea.

Nu traim pentru a fi fericiti...Sufera. Mori. Dar fii ceea ce trebuie sa fii: un OM.

Scopul nostru este de a fi fericiti. Nu reusim asa usor. E nevoie de o straduinta zilnica.

Am cnoscut fericirea, dar nu asta m-a facut cel mai fericit.

Trebuie s ainvatam sa fim fericiti, asa cum trebuie sa invatam s amurim.

A fi fericit, inseamna a fi depasit nelinistea fericirii.

Oamenii fericiti sunt gravi. Ei isi poarta cu grija inima, ca pe un pahar plin pe care pana si cea mai mica miscare il poate varsa sau sparge.

Fericirea este vocatia omului.

In componenta oricarei fericiri intra ideea de a o fi meritat.

Fiecare scop atins este un moment d efericire.

Placerea se poate sprijini pe iluzie, fericirea insa se bazeaza pe realitate.

Cu fericirea este ca si cu ceasurile. Cele mai putin complicate se defecteaza cel mai putin.

Sunt oameni care traiesc fericiti fara sa o stie.

Daca ar depinde de altul sa ne hotarasca ocupatiile si distractiile, n-ar fi multi fericiti pe lume.

Daca n-am vrea decat sa fim fericiti, aceasta ar fi usor de realizat: dar vrem sa fim mai fericiti decat ceilalti, si asta e aproape intotdeauna greu, pentru ca ii credem pe ceilalti mai fericiti decat sunt.

Instrumentele fericirii nu sunt nimic pentru cel ce nu stie sa le foloseasca, si nu stim in ce consta adevarata fericire decat in masura in care suntem in stare sa o gustam.

Nu conditia noastra, ci calitatea sufletului nostru ne face fericiti.

Fericit acela care, cunoscand pretul unei vieti pasnice si linistite, isi odihneste sufletul in mijlocul fsmiliei si nu cunoaste alt pamant decat acela unde a vazt lumina zilei.

Un mare obstacol in calea fericirii este de a nu astepta la o fericire prea mare.

Fericirea celor rai se scurge ca un torent.

Nici aurul nici marirea nu ne fac fericiti.

Nu suntem niciodata nici atat de fericiti si nici atat de nefericiti.

Fericirea este mai placuta cand se lasa mult asteptata.

Atat in nelinistea durerasa zat si in dorinta fericita, iubirea este cerinta unui tot. Ea nu se naste si nu rezista decat daca o parte ramane de cucerit. Nu iubim decat ceea ce nu posedam in intregime.