Oare asta sa fie filosofia? Un mod de a vorbi care nu e pe intelesul nimanui? De unde, atunci, prestigiul ei? - Gabriel Liiceanu
" Ma indoiesc, de adevarul tuturor credintelor mele. De indoiala mea insa nu m-as putea indoi. Iar intrucat ma indoiesc, cuget, nici aceasta n-as puteao nega. Si de vreme ce cuget sau gandesc insemneaza ca exist ca fiinta cugetatoare sau ganditoare. Pot sa ma indoiesc de existenta tuturor lucrurilor...
Stiu ca nu stiu nimic, si nici macar asta nu stiu.