Toti suntem nemuritori. Dar trebuie sa murim întai. (Mircea Eliade)
Bineinteles ca si moartea dispare odata cu fiinta. (Sorin Cerin)
Viata exista pentru ea insasi, nu pentru moarte. (Tennessee Williams)
Artiştii adevăraţi sunt fiinţe care cresc şi după moarte.
Împarte toate cu fratele tău şi nu zice că sunt ale tale, căci dacă sunteţi părtaşi la cele nemuritoare, cu atât mai mult la cele muritoare. (Epistola către Diognet)
Omule, ai fost cetăţean în această cetate mare; ce-ţi pasă dacă cinci ani sau trei? căci, după lege fiecare are o parte egală. Şi atunci ce-i de mirare(că te concediază din cetate nu vreun tiran sau vreun judecător nedrept, ci natura ...
"Inainte de a fi ceea ce suntem,
Am fost aceea ce vom fi;
Caci moartea nu-i o nimicire,
Ci-i noaptea inspre-o noua zi." - Costache Ioanid
Nu te purta ca şi cum ai avea de trăit zece mii de ani. Moartea pluteşte deasupra capului tău. Aşadar, cât mai trăieşti şi până poţi, fii om de bine. – sarcinile vieţii morale sunt atât de mari şi viaţa atât de scurtă, înc...
Când suntem tineri, adesea suntem săraci, sau încă n-am dobândit nimic; sau nu s-au ivit moşteniri; devenim bogaţi şi bătrâni în acelaşi timp: atât de rar pot oamenii să reunească toate avantajele; şi dacă unora li se întâmplă aceas...
Toate sunt efemere, moarte demult. Unii mai sunt pomeniţi câtva timp, alţii au devenit legendari, alţii iarăşi au încetat de a mai exista şi-n legende. (Marcus Aurelius)
Saloanele mint, mormintele sunt sincere. Dar vai! morţii, aceşti reci povestitori ai istoriei, vorbesc în zadar mulţimii furioase care nu înţelege decât limbajul patimii dezlănţuite. (Heinrich Heine)
Cei care sunt înmormântaţi aici grăiesc astfel către tineri şi bătrâni: “Ce sunteţi voi acum, asta am fost noi; ce suntem noi acum, asta veţi fi voi”. (Freidank)
Este cert că bunurile pe care le dă în pomeni şi-n opere de caritate sunt unicul lucru pe care omul îl poate socoti ca al său din tot ce posedă aici pe pământ; căci la moarte el trebuie să părăsească tot restul şi nu poate lua cu el dec...
Cei care sunt într-adevăr filozofi, se deprind cu gândul morţii, şi aceasta îi înspăimântă mai puţin decât pe ceilalţi oameni. (Platon)