Speranţa are bunul de a consola, chiar când realitatea arată omului, într-un chip ironic lucrurile cum sunt.
A dărui e nevoia noastră de a simţi bucuria în ochii celuilalt. Poate că nimic nu e mai bine primit de suflet decât stropul de fericire dăruit nu primit. Sunt multe feluri de a dărui iubire, speranţă, dar unul singur prin care exprimi tot: sinceritatea tr...
Atunci cine suntem noi cei orbi dar şi legaţi la ochi care nu ştim dacă ne aflăm pe marginea unei prăpastii sau nu, dar alergăm plini de speranţă, crezând că vom putea cuprinde în sfârşit infinitul care fuge de noi asemeni liniei orizontului ...
...asteptarea ,uneori cand suntem indragostiti, in singuratate si fara speranta ,poate fi ca un ecran luminos , interior ,spre care dau navala si ruleaza un timp, ca intr-un film unic, fantastic,gesturile noastre refulate...
N-am nevoie de niciun sprijin, de niciun îndemn şi de nicio compătimire, căci deşi sunt cel mai decăzut om, mă simt totuşi atât de puternic, atât de tare şi de fioros. Căci sunt singurul om care trăieşte fără speranţă.
Vă amintiţi ce povesteşte Dostoievski despre minutele petrecute în faţa plutonului de execuţie? Despărţise, dacă ţin bine minte, acele minute în mai multe părţi. O parte pentru a-şi lua rămas bun în gând de la prieteni. O parte pen...
Toate lucrurile marete sunt simple si majoritatea lor pot fi exprimate intr-un singur cuvant: libertate, justitie, onoare, datorie, mila, speranta.
Unde exista recunoastere si generatiile sunt reconectate prin curiozitate, speranta creste
Noi, românii, suntem înşurubaţi în univers, prin speranţa fără sfârşit a lui Brâncuşi.
Puţine nenorociri sunt fără scăpare; disperarea este mai înşelătoare decât speranţa.
Speranţa, orgoliul şi mândria sunt totuna cu prostia.
Sunt întodeauna plin de speranţă pentru că un creştin este un prizonier al speranţei.
Oamenii nu sunt prizonierii sortii, ci doar ai propriei minti.
Visele sunt eterne, exact ca şi speranţa.
Puţine nenorociri sunt fără scăpare; disperarea este mai înşelătoare decât speranţa. (Vauvenargues)