Moartea – o gară care ne permite trecerea doar singuri. Un tren fără nicio destinaţie, doar plecarea.
Ca şi cum cineva ar sta în drum şi ar grăi către o caravană în trecere: “Şi eu am să vă ajung din urmă”; tot astfel este sigur (pentru noi) drumul pe care au mers înaintea noastră părinţii şi strămoşii noştri. Cum...
“Noaptea va trece, se vor ivi zorile frumoase, va răsări soarele şi vor râde lotuşii”. Pe când se gândea astfel o albină într-o floare de lotus, o, ce nenorocire! un elefant călcă pe ea. (Appaya Dikşita)