Viaţa – o carte începută pe care o scrii cu propria-ţi trecere.

Cu primul dinte cazut incepe moartea.

Trecem, precum toate lucrurile tăcute trec şi nu se întreabă şi nici pe altcineva nu întreabă de ce. Ne mai mirăm uneori când soarele îşi frânge razele de colţul casei şi frunzele cum se leagănă în aer ca nişte crâmpeie de caiet cu p...

Oamenii – ai crede că sunt stânci, unii înadins să te-mpiedice, alţii să te-ajute să urci… îi iubeşti, îi cerţi, îi alungi… când îi cauţi, s-au întors în tăcerea pietrei…

Dacă aş şti de ce mă întorc, nimeni nu şterge tot, nimeni nu îngroapă fără să încapă în acel regres o infinit de mică speranţă că rădăcinile răzbat piatra, înmugurind sângerânde treceri în care iarba îş...

Cât timp lipseşte lucrul pe care îl dorim, ni se pare că le întrece pe celelalte; apoi, după ce l-am dobândit, dorim altceva; şi aceeaşi sete îi stăpâneşte pe acei care năzuiesc necontenit în viaţă. (Lucretius)

Nu exista zile din copilaria nostra pe care sa o fi trait mai din plin, ca zilele pe care le petrecem citind o carte preferata.

Viata este o succesiune de morti mai mici prin care trecem mereu biruitori.