Poezia este un veşmânt în care ne îmbrăcăm iubirea şi moartea.

COLIND
de Vasile Posteuca
Scoala neam din departare,
Si te uita colea'n zare:
S'a aprins steaua cea mare,
Si-o duce Domnul prin ger,
Cu toti ingerii din cer,
Lerui, Tara, Ler...
Iar in loc de bland colind,
S'aud codrii vechi doinind,
Dela Nistru pana'n Pind,
Ca nu-i pace, nici m...

TÂNCÃBESTI
de Vasile Posteucã
Bucura-te, manastire,
De Arhanghelul ce-ti vine,
Ca sa-si zidareasca'n tine
Inima ca o psaltire...
Si sa-ti toarne'n temelie,
Pentru vrerea lui de soare
Mucezita sub zavoare,
Cantece de vesnicie...
Arde'n fund de helesteu
Steaua lui ca o comoara.
Nu...

CÂNTEC DE INVALID
de Vasile Posteuca
Ne'ntoarcem de pe front infranti.
Cei dragi ai nostri nu mai sunt.
Tu inima, doar tu mai canti,
Sub bratul bandajat si ciunt...
Voi n'auziti? Am fost pe front...
Atata moarte, foc si sange...
-Lasati-l bietul!... Vagabont!......

Fiecare poezie este o reîncarnare sub o altă limbă de moarte.

Poezia este o trecere de pietoni între viaţă şi moarte.