Moartea – un gong ce loveşte viaţa indiferent la ce secvenţă de spectacol se află.
Progresul tehnic ne asigură o moarte tot mai complexă.
Îngerii vorbesc ebraica, diavolii, latina. Cât va supravieţui o religie bazată pe limbi moarte?
Moartea – o gară care ne permite trecerea doar singuri. Un tren fără nicio destinaţie, doar plecarea.
De moarte, cel mai mult se tem visătorii. Nu putem visa decât în categorii eterne.
Zeii nu mor. Dreptul la moarte îl au numai cei care au trăit în prealabil.
Cimitir vesel. Cei vii râd de moarte în scop comercial, din raţiuni turistice.
Cât trăim, suferim. Şi totuşi, fugim de moarte. Ne place suferinţa.
Artiştii adevăraţi sunt fiinţe care cresc şi după moarte.
Moartea este sigură pentru cel născut; nașterea este sigură pentru cel mort; de aceea, lucrul fiind de neînlăturat, tu nu trebuie să te întristezi.
Destinul – un fel de fir al Ariadnei pe care-l urmăm căutând moartea sau itinerariul probabil pe care credem că subconştientul nostru îl împarte cu începutul (Dumnezeu) fără să ne spună până când şi de ce.
Ochii lor – cine îşi asumă condamnarea la moarte a bolnavilor grav pentru care nu se găsesc fonduri pentru tratament? Cine îşi asumă vieţile distruse ale tuturor tinerilor care se droghează?
Sunt alături de tine în acest mister care e filozofia iubirii pe care as vrea să o înţeleg privind adânc în ochii tăi şi să aflu dacă iubind vei înţelege mai mult despre tine decât dacă ai fi ceea ce eşti azi ca suflet, un străin, un simpl...
Am crezut întotdeauna în lumina divină a sufletelor pereche cum cred în destinul privirilor pierdute pe drumurile încâlcite ale vieţii dar să nu uităm că tot lumina este aceea care ne aduce imaginea vie a unor stele moarte demult. (Sorin Cerin)
Am crezut întotdeauna în lumina divină a sufletelor pereche cum cred în destinul privirilor pierdute pe drumurile încâlcite ale vieţii dar să nu uităm că tot lumina este aceea care ne aduce imaginea vie a unor stele moarte demult. (Sorin Cerin)
Noi vorbim de blândeţea lui Iisus - arătând că a mers la moarte ca mielul la junghiere, că a tăcut ca oaia când e tunsă – şi enumerăm smerenia, bunătatea, ascultarea. Dar de o însuşire a sa – pe care trebuie să fi avut-o de vreme ce a pr...
Prin Dumnezeu şi numai prin Dumnezeu noi cunoaştem amintindu-ne propria noastră imagine despre noi şi lume, imagine care a fost şi va rămâne etern dincolo de deşertăciunea acestei ţărâne care respiră prin noi, cei pierduţi în negura infi...
Cu primul dinte cazut incepe moartea.
În iubire nu trebuie niciodată să te îndoieşti fiindcă nu poţi iubi cu jumătăţi de măsură. Nu! Niciodată, Marea Mea Dragoste, niciodată în iubire nu poate fi şi o zonă gri decât acele pătrate de alb şi negru aflate p...
Să ştii că şi sfinţenia face parte din iubire, iar tu eşti o sfântă a Destinului meu, o religie a vieţii mele. Un crez al fiinţei uitate din mine, străinul care mă îndrept spre nicăieri, ştiind că acolo unde va fi mă voi î...
Oare am greşit atât de mult cu toţii prin păcatul originar de început al lumii când am vrut să ştim neştiutul, să înţelegem neînţelesul, pentru a încerca să învăţăm să murim când pentru moarte nu ai nevoie de nici o înv...
Ai să vii până-n ultima clipă şi până-n ultima clipă am să aştept. Târziu, ne vom aminti cum ne iubeam, cum fiecare obiect şi fiinţă lua forma ta şi-mi lipeam ochiul atât de strâns de pieptul tău de pluş, de lemn, de aer, de ...
Bineînţeles cã şi moartea dispare odatã cu fiinţa.(Sorin Cerin)
Frica de moarte e cea mai nejustificata frica, deoarece, cand esti mort, nu mai exista riscul vreunui accident.
Poezia este un veşmânt în care ne îmbrăcăm iubirea şi moartea.
Moartea face parte din viata.
Moartea este un lucru care li se intampla, in general, altora.
Nimeni nu ajunge intr-atat de intelept incat sa astepte moartea cu prietenie.
Omul accepta moartea, dar nu si cursul mortii sale; sa mori oricand, dar numai cand iti e dat sa mori nu.
Moartea nu vine odata cu varsta, ci odata cu uitarea.
(Gabriel Garcia Marques)
Pagina :
1 |
2 |
3 |
4 |
5 |
6 |
7 |
Urmatoarea»