Toate lucrurile marete sunt simple si majoritatea lor pot fi exprimate intr-un singur cuvant: libertate, justitie, onoare, datorie, mila, speranta.

Dacă mai avem lacrimi şi putem plânge, înseamnă că tot a mai rămas un pic de speranţă.

Nimic din tot ce există nu ne dă speranţa că viaţa e infinită.

Cândva totul va fi bine, iată speranţa, acum totul este bine, iată iluzia.

Speranţa e ceva omenesc, e întruchiparea dorinţelor unei persoane, a ceea ce ea sau el doreşte de la o situaţie.

Mai cumplită este deznădejdea decât păcatul. Cel care şi-a pierdut speranţa a pierdut totul. Şi Iuda şi Petru au păcătuit; cel dintâi a căzut în deznădejde, curmându-şi viaţa, cel de-al doilea a căzut în deznădejde, dar ...

Răzbunarea te face să mai uiţi de durere. Răzbunarea e ademenitoare şi are o mare putere, chiar dacă e fără speranţă.

Femeia: Lumea este caldă şi verde. Iubitul meu are dreptate. Lumea este exagerat de verde. Ştiu, verdele înseamnă speranţă. Dar ce mai poate spera de la viaţă o femeie măritată?

Avantajul Pământului: e singura planetă (cunoscută) în care încap oamenii, zeii şi toate celelalte forme de speranţă şi irealitate.

Speranta este necesara in orice situatie. Mizeria saraciei, bolile si captivitatea ar fi de nesuportat fara aceasta mangaiere.

Doar amintirile şi tăcerile ne mai adâncesc uneori în cuvânt şi el ne cerne, gingăşie şi albastru, şi speranţă, peste lume.

A trăi pentru tine este odios şi plicticos. Viaţa întemeiată pe fericirea personală oboseşte şi alungă speranţa.

Este greu sa spui ce e imposibil, deorece visul de ieri este speranta de azi si realitatea de maine.

Fericirea e făcută din iluzii, speranţă, încredere în oameni şi în tine însuţi, iar apoi din prietenie

Moartea e o ipoteză până în momentul când omul se pomeneşte în braţele ei, fără nicio speranţă de întoarcere.

Speranţa are bunul de a consola, chiar când realitatea arată omului, într-un chip ironic lucrurile cum sunt.

Fără iubire mă sufoc, fără muncă mă plictisesc, fără credinţă pierd orice speranţă.

Împricinat. O persoană gata să-şi dea pielea pentru speranţa de a-şi păstra oasele.

Religia este sacră, prima şi ultima speranţă a omului în încercarea învingerii propriei sale ipocrizii.

Oaza din deşertul inimii îmi resusciteză iarăşi speranţa: fata morgana este chiar inima mea!

Speranţa moare ultima, aşa că ea e tot ce ne-a mai rămas. Sădiţi-o într-un loc retras şi aveţi grijă de ea.

Eram tânăr şi speranţa de a avea încurcături îmi surâdea mai mult decât acum.

Practică speranţa. Pe măsură ce a spera devine un obicei, poţi obţine o permanentă stare de fericire.

Cărăm cruci în spinarea sufletului, le cărăm agonic şi pe ele ne crucificăm speranţa.

Recunoştinţă pentru trecut şi speranţă pentru viitor ar trebui să avem întotdeauna.

Speranţa e un lucru bun, poate cel mai bun, şi lucrurile bune nu mor niciodată.

Amintirea e speranţă răsturnată: te uiţi în fundul puţului cum te-ai uita la vârful muntelui.

Recunoştinţa este pur şi simplu speranţa secretă pentru favoruri viitoare.

Invidia şi speranţa. Nu ajungi departe cu aceste mici rozătoare închise în colivia inimii.

Noi, românii, suntem înşurubaţi în univers, prin speranţa fără sfârşit a lui Brâncuşi.