Când nu are de la cine culege căldura, prietenia, speranţa, omul rătăceşte a uitare, dar nu uită, a tăcere, caută pietrele şi scrie cu ele drumuri şi arbori, şi oameni pentru fiecare întâmplare.
Dorinţa pe care o am este: uitarea trecutului plăcut sau vătămător, răbdare, căinţă şi iluzie în prezent şi o speranţă fermă într-o fericire şi într-un destin luminos în viitor.
Amintirea e speranţă răsturnată: te uiţi în fundul puţului cum te-ai uita la vârful muntelui.