Uitarea – i-am văzut buretele şi am încărcat şi mai mult tabla.

Bătrânii obosesc uneori să ne mai spună mi-e dor şi se strâng în uitarea aceasta până conştientizăm singurătatea – noastră, nu a lor. Ei au uitat.

Bătrânii obosesc uneori să ne mai spună mi-e dor şi se strâng în uitarea aceasta până conştientizăm singurătatea – noastră, nu a lor. Ei au uitat.

Adesea mi-am luat ramas-bun de la viata. Imi ziceam intru inima mea: firea e pecetluita. Ce sa mai cauti in ea? Pentru tine nu e loc: desparte-te de toate, fa o cruce pe ce ai fost si una si mai mare pe ce-ai fi putut sa fii, tranteste-ti trupul de pamant, sfasaie-ti vestmintele si fostele credinte,...

Există zile în care a trăi nu are sens. Trăiesc doar pentru acele zile în care viaţa înseamnă vis de neuitat.

Asteptarea este dureroasa. Uitarea este dureroasa. Dar cea mai mare suferinta este aceea de a nu sti ce sa faci.