Sa nu ne parasim niciodata straduinta cu gandul la destin.

Nepatruns este adeseori destinul; dar silinta omului este aceea care are putere asupra lui prin fapta.

Indeparteaza si modifica-ti destinul in special prin fapta.

Dupa cum ogorul nu da roade daca nu se arunca pe el samanta, tot astfel si destinul nu se implineste fara fapta omeneasca.

Destinul nu totdeauna poate fi prevazut, dar fapta totdeauna depinde de om.

Destinul adeseori urmeaza fapta, care-i merge inainte intocmai ca o mare stapana.

Cum e destinul, asa e judecata, asa e hotararea si tot asa, in functie de destin, ne sunt modificati si prietenii.

Mintea este cel mai adesea influentata de destin si nu destinul de minte. Putini sunt aceia care, plini de tenacitate si luciditate, isi inving un destin de suferinta.

In destin isi are radacina totul, atat ceea ce exista cat si ceea ce inca nu exista. Prin intermediul destinului apare atat bucuria cat si intristarea.

Nimeni nu poate sa se abata din calea hotarata de destin.

Prin destin se dobandeste totul, caci destinul este conditia suprema care urmeaza dupa actiune sau fapta

Cand destinul ne este prielnic, el ne face sa realizam cu usurinta chiar si un lucru aparent imposibil.

Faptele savarsite intr-o existenta anterioara, atunci cand dau roade dulci sau amare, se numesc destin sau KARMA

Cine, cu exceptia celui intelept, poate urmari jocul destinului si valurile marii?

Nu se afla prieten la fel ca invatatura sau dusman la fel ca boala; nici iubire la fel ca aceea fata de fiu sau putere mai presus de aceea a destinului.

Lasii slavesc numai destinul, nu eroismul. Dar vitejii inlatura destinul prin fapta eroica.

Nu incata niciodata sa zambesti, nici chiar atunci cant esti trist, pentru ca nu se stie cine se poate indragosti de zambetul tau.

Poate ca pentru lume esti doar o singura persoana, dar pentru o persoana esti intreaga lume
G. J. G. Marquez

Chiar şi cei foarte învăţaţi, care au multă ştiinţă şi care decid în chestiuni dificile, suferă din pricina lăcomiei, care-i orbeşte. (Hitopadeca)

Omul… sărman copil al îndoielii şi al morţii, a cărui speranţă e clădită pe trestii. (Byron)

În ordinea naturii noi nu putem înapoia binefacerile acelora de la care le primim, sau numai rar. Dar binefacerea pe care o primim trebuie restituită cuiva rând cu rând, faptă cu faptă, centimă cu centimă. Feriţi-vă ca prea mult bine să stea în mâna voas...

Noi nu ştim, în zilele noastre bune ce nenorocire ne pregăteşte destinul tocmai acum: boală, prigoană, sărăcie, mutilare, orbire, nebunie, moarte şamd. (Schopenhauer)

Să ne ferim de a vesti adevărul celor care nu sunt în stare să-l asculte. (Rousseau)

Ajutorul (dat pe) ascuns, cinstirea oaspetelui străin, tăcerea binelui făcut, povestirea în public a binelui primit, modestia în fericire, vorbirea fără dispreţ despre alţii, - cine oare a arătat celor aleşi lucrul acesta greu, ca juruinţa tăi...

Otravă este ştiinţa rău învăţată, otravă este mâncarea la indigestie, otravă este jocul de noroc pentru cel sărac, otravă este femeia tânără pentru un bătrân. (Hitopadeca)

Mulţumesc destinului că m-a făcut să mă nasc sărac. Sărăcia mi-a fost o prietenă binefăcătoare; m-a învăţat adevăratul preţ al bunurilor utile vieţii, pe care altfel nu l-aş fi cunoscut; scutindu-mă de apă...

Şi mintea poate fi lovită de destin! (Pancatantra)

Când ajunge într-o situaţae grea, omul neînţelept acuză destinul, fără să-şi recunoască păcatul. (Hitopadeca)

Destinul pune două degete pe ochii omului, două pe urechile lui şi pe al cincilea pe buzele lui spunându-i: “Taci!” (arab)

Daca nu esti niciodata speriat, stanjenit sau ranit inseamna ca nu risti niciodata.