Z O D I E R
de Vasile Posteuca
A mai trecut o vara, mai gorun,
Un an mai mult de lacrimi si surghiun.
Te-apleci in vanturi aspre si suspini.
Ne prinde-o noua toamna prin straini.
Incet iti curge sangele'n noroi.
Ne-om mai intoarce oare inapoi?
Ce-mi spui fara nadejde si-mi arati?
...

Să nu râdă frunza de sus când cade frunza de jos.

Apa care sta pe frunza de lotus capata stralucire de margaritar.

Să nu râdă frunza de sus când cade frunza de jos. (malaez)