Otravă este ştiinţa rău învăţată, otravă este mâncarea la indigestie, otravă este jocul de noroc pentru cel sărac, otravă este femeia tânără pentru un bătrân.
E greu să te cunoşti atât de bine, încât să poţi spune că eşti capabil sau nu de ceva. Însă cine posedă o astfel de ştiinţă, acela nu-şi pierde cumpătul nici când este la strâmtoare.
Chiar şi cei foarte învăţaţi, care au multă ştiinţă şi care decid în chestiuni dificile, suferă din pricina lăcomiei, care-i orbeşte.
Regele, căruia medicul, învăţătorul şi ministrul său îi spun (numai) ceea ce-i place, îşi pierde iute sănătatea, virtutea şi vistieria. (Hitopadeca)
Duşmancă este mama, vrăjmaş este tatăl, al cărui copil nu este dat la învăţătură. (Hitopadeca)
Din faptul că un om rău citeşte cărţile de legi sau studiază Vedele încă nu rezultă nimic; caracterul predomină aici. (Hitopadeca)
E greu să te cunoşti atât de bine, încât să poţi spune că eşti capabil sau nu de ceva. Însă cine posedă o astfel de ştiinţă, acela nu-şi pierde cumpătul nici când este la strâmtoare. (Hitopadeca)
Chiar şi cei foarte învăţaţi, care au multă ştiinţă şi care decid în chestiuni dificile, suferă din pricina lăcomiei, care-i orbeşte. (Hitopadeca)
În această viaţă plină de mizerii ce durere mai mare decât aceea că dorinţele nici nu se realizează nici nu încetează. (Hitopadeca)
După cum cu multă osteneală este ridicată o stâncă pe un munte, dar cu uşurinţă se prăvale în jos, tot aşa este şi natura virtuţii şi a viciului.(Hitopadeca)
Nu trebuie să se încreadă cineva în râuri, în cei care poartă cuţit, unghii sau coarne, nici în femei sau regi. (Hitopadeca)
Otravă este ştiinţa rău învăţată, otravă este mâncarea la indigestie, otravă este jocul de noroc pentru cel sărac, otravă este femeia tânără pentru un bătrân. (Hitopadeca)
Cu picăturile de apă care cad una câte una, puţin câte puţin, se (poate) umple un vas. Aceasta-i legea oricărei acumulări de bani, de cunoştinţe şi de merit religios. (Hitopadeca)
Cel înţelept mişcă un picior şi stă pe celălalt. Omul să nu-şi părăsească locul său de mai înainte fără a cerceta locul străin. (Hitopadeca)
Când ajunge într-o situaţae grea, omul neînţelept acuză destinul, fără să-şi recunoască păcatul. (Hitopadeca)
Cei buni au milă chiar şi de fiinţele rele; luna nu-şi opreşte lumina (nici chiar) în casa unui paria. (Hitopadeca)
Şi unui duşman, când vine în casă, trebuie să i se dea ospitalitatea obişnuită; copacul nu refuză umbra sa nici celui care vine să-l taie. (Hitopadeca)
Ce folos că s-a născut un băiat, dacă-i neştiutor şi fără virtuţi? Ce foloseşte un ochi care nu vede? E numai o povară. (Hitopadeca)
Ce nu-i dat să se întâmple, nu se-ntâmplă; ce este dat să se întâmple, nu se poate altfel; de ce nu se bea antidotul acesta, care înlătură otrava grijii? (Hitopadeca)
Cine se teme să întreprindă ceva cu hotărâre, aceluia nu-i foloseşte la nimic o (întreagă) comoară de cunoştinţe; oare lampa luminează orbului ceva chiar când o ţine în mână? (Hitopadeca)