Banal e totul, simplu, dacă stai să analizezi bine. Doar percepţia noastră la un moment dat îl face să fie altfel.

E o vină teribilă să atingi… se întipăreşte în degete, în buze, în bătaia inimii… cauţi ca un nebun toată viaţa…

Medicina - ştiinţa şi conştiinţa inspirate de teama de moarte.

În materie de ştiinţă şi viaţă, cei de dinainte ne-au învăţat cât şi cum s-au priceput. Mai departe, va trebui să ne descurcăm singuri.

Viaţa – un scenariu cu salturi şi reveniri, în care fiecare îşi acceptă rolul de a trăi cu un fel de ştiinţă a cunoaşterii sau imposibilităţii scrierii lui.

Prostia tinde să atingă apogeul într-o epocă în care ştiinţa face eforturi disperate să demonstreze contrariul.

Dacă aş şti de ce mă întorc, nimeni nu şterge tot, nimeni nu îngroapă fără să încapă în acel regres o infinit de mică speranţă că rădăcinile răzbat piatra, Inmugurind sângerânde treceri în care iarba îş...

Când aripa ţi se frânge, zboară, cerul e la fel de înalt sau de lat, de profund şi cu aripile tăiate, pasăre purtând în ochi imaginea celeilalte margini de zare. Condiţia esenţială pentru un zbor de durată este dorinţa de zbor, speranţa c&#...

Cât de necesar e un tată, cât de mult necesară o mamă când eşti copil şi ai nevoie de sprijin, de îndrumare, de dragoste. Când unul nu e, e ca şi cum ai avea doar un braţ, pui în el toată energia, toată speranţa. Când nu ai niciun părinte...

În fiecare dintre noi e cel putin un părinte, unul sau mai mulţi copii, un suflet, altul, venit să nu ne fie drumul greu. O bucurie aceasta, dată spre a o trăi aici, acum. Când pleacă, rămâne singurătate, vrafuri de imagini şi o muzică, undeva, ap...

A dărui e nevoia noastră de a simţi bucuria în ochii celuilalt. Poate că nimic nu e mai bine primit de suflet decât stropul de fericire dăruit nu primit. Sunt multe feluri de a dărui iubire, speranţă, dar unul singur prin care exprimi tot: sinceritatea tr...

Ne naştem şi murim în speranţă, indiferent cum ne apropiem sau ne îndepărtăm din viaţă. Dincolo de tot ce acumulăm căutând, întrebând, primind, pierzând, visând, rămânem uimiţii ochi şi suflet ai primei particule de infinit.

Când nu are de la cine culege căldura, prietenia, speranţa, omul rătăceşte a uitare, dar nu uită, a tăcere, caută pietrele şi scrie cu ele drumuri şi arbori, şi oameni pentru fiecare întâmplare.

Cuvintele – acordurile pe care sângele, mintea şi valurile de existenţă şi speranţă le trec razelor, ploii, vieţuitoarelor, pământului şi înapoi, ca o rapsodie nesfârşită de senzaţii şi gânduri…

Nimic din tot ce există nu ne dă speranţa că viaţa e infinită.

Avantajul Pământului: e singura planetă (cunoscută) în care încap oamenii, zeii şi toate celelalte forme de speranţă şi irealitate.

Doar amintirile şi tăcerile ne mai adâncesc uneori în cuvânt şi el ne cerne, gingăşie şi albastru, şi speranţă, peste lume.

Fiecare zi trăită cu speranţă adaugă în noi o pagină de veşnicie.

Omul nu e doar un animal care reacţionează la recompensă şi pedeapsă şi totuşi astfel e considerat de foarte mulţi oameni… dresat şi manipulat toată viaţa, indiferent că e puternic sau labil, bogat sau sărac, deştept sau slab de...

Ascunde-mi dragostea în tine, adânc de tot, astfel ca mâine, dac-am să uit sau am să vreau s-o şterg, să nu pot. Aceasta să-mi fie pedeapsa!

Matematica e un tărâm pe care mulţi umblă, foarte mulţi ştiu şi de ce, mulţi încotro, nimeni, de fapt, de ce aşa. Cred că de vină e raţionamentul pas cu pas care ne face să deducem că unele lucruri chiar au o logică şi acea...

Iubim ce ne creşte în suflet şi nu e al nostru - uneori, ura, indiferenţa

Când toate acestea fi-vor liniştea unei seri târzii de iarnă, să mă ierţi… n-am ştiut să tac… vraja privirii şi glasul, chiar dacă m-au certat, în adânc am ştiut… era dragoste, cea mai curată…

Ca-ntr-un film developat cadru cu cadru, e greu când sentimentele se frâng undeva, e greu să le ungi cioturile cu apă vie şi să-ţi spui: "Ce frumoasă e dimineaţa! Vezi, mamă?".

Adevărata luptă politică se duce, de când e lumea, în culisele politicii.

Trăiesc într-un prezent pe care cred că îl înţeleg, pentru că-mi răsună în minte cuvinte despre care am aflat, pentru că s-au spus, şi mă ajută să interpretez, dar îmi răsună şi altele, pe care doar le intuiesc, aşa cum ...

Încerc să înţeleg din prezent cât mai e prezent. Viitorul pare să nu se supună aceloraşi legi

Fuge moartea cu viaţa după ea, şi atât fuge, de la început de timp, că nu se ştie ce a fost mai întâi

Strâng crâmpeie de timp din cadrane de ceasuri. Sunt colecţionar de trecut

E un gest firesc pentru împătimitul de cuvânt să treacă, un timp, prin vieţile marilor creatori, şi să nu